Prins între narcisism și tulburare de stres posttraumatic complexă: impactul multiplelor nuanțe ale relației cu o mamă narcisistă
Adesea, asociem narcisismul cu ideea de grandiozitate și îl atribuim persoanelor care-și doresc mereu să fie în centrul atenției. Însă narcisiștii se identifică nu doar prin nevoia exagerată de atenție, ci și prin nevoia de a controla și de a se proteja pe ei înșiși, fără a ezita să se folosească de ceilalți.
Unul dintre cele mai dificile aspecte în a fi copilul unei mame narcisiste este că pari a fi important doar în măsura în care îi ești de folos mamei tale. Relația este centrată în jurul modului în care îi poți fi de ajutor, în funcție de personalitatea și de nevoile ei specifice. Te poate folosi fie pentru a-și satisface propriile nevoi, fie pentru a-și construi o imagine de sine grandioasă. Îți transferă ție rolul de adult, văzându-te ca părinte pentru frații tăi, aliat în conflictul ei conjugal, sursă de sprijin emoțional, confident și chiar mediator între propriii părinți. Ai putea fi considerat o extensie a persoanei ei, atribuindu-și realizările tale. Te poate folosi ca o sursă de validare, situație în care critica dură la adresa ta e modalitatea prin care ajunge să se simtă mai bine cu ea însăși.
Nevoile emoționale ale copilului sunt invalidate de o mamă narcisistă
Indiferent de specificul unei asemenea experiențe, în rolul de copil al unei mame narcisiste îți este dificil să-ți găsești propriul spațiu și propria identitate. Empatia, grija, protecția și iubirea pe care ar fi firesc să le primești sunt înlocuite cu cinism, neglijare, presiune și critică. Nevoile tale emoționale sunt invalidate constant și înveți că gândurile, sentimentele și experiențele tale nu contează. Ești idealizat în momentele în care îi ești de folos mamei și devalorizat în clipa în care te relaxezi și nu-i mai împlinești cerințele. Această fluctuație constantă îți creează confuzie și ajungi să te îndoiești de adevărata ta valoare. Dacă se adaugă și presiunea excesivă de a atinge standarde ridicate, poți sedimenta o senzație de insuficiență și anxietate legate de propria performanță.
Cu o mamă narcisistă, nu ai șansa libertății de a te exprima și de a-ți trăi experiențele de care ai nevoie, pentru că ajung să te domine sentimente de frică pentru reacțiile ei, de obligație continuă pentru a face ce-ți cere, de vinovăție pentru că nu reușești să o mulțumești niciodată pe deplin. Nu ai libertatea de a te atașa emoțional de alte persoane disponibile din jurul tău, deoarece nu tolerează să fie altcineva în centrul atenției tale. Crizele ei de gelozie se pot lăsa cu multă batjocură la adresa ta și acuzații de tot felul pentru ceilalți.
Abuzul emoțional exercitat de o mamă narcisistă are efecte pe termen lung
Relația cu o mamă narcisistă poate fi o sursă zilnică de teroare. Abuzul fizic și/sau neglijența severă pot fi, de asemenea, prezente în cazurile grave de tulburare narcisistă, însă abuzul emoțional se întâlnește oriunde pe spectru s-ar afla nivelul narcisismului.
Caracterul multiplu, repetat și persistent al abuzului pe care îl practică mama narcisistă îți încadrează experiența la traumă complexă, iar termenul de tulburare de stres posttraumatic complexă (CPTSD în engleză) este folosit să desemneze efectele acestei traume pe termen lung. Manifestările pot fi variate:
Reexperimentarea traumei prin flashback-uri emoționale, amintiri intruzive sau vise recurente.
Dificultăți în autoreglarea emoțională, cu oscilații intense ale stării de spirit de la furie la tristețe sau anxietate și dificultăți în gestionarea și exprimarea emoțiilor.
Tensiune și hipervigilență, cu sentimente constante de amenințare sau pericol.
Dificultăți în construirea relațiilor, în stabilirea și menținerea lor sau teama de angajament.
Tulburări somatice, cum ar fi: dureri cronice, migrene, probleme gastro-intestinale.
Sentimente de vid sau de dezumanizare, cu pierderea sau alterarea propriei identități.
Repetarea tiparelor din copilărie
Nu se poate afirma că toți copiii mamelor narcisiste dezvoltă tulburare de stres posttraumatic complexă, însă sentimentele de inutilitate, subjugare, lipsă de sens, gol interior, neputință și lipsă de speranță pot persista mult timp după producerea traumei. Este important de precizat, de asemenea, că nu întotdeauna este evidentă prezența tulburării de stres posttraumatic complexe. Unele persoane afectate de trauma complexă funcționează cât se poate de bine la exterior și nu lasă să se vadă că duc întreaga povară a experienței înăuntrul lor.
O posibilă explicație pentru această „deghizare“ ar putea fi faptul că mamele narcisiste au un talent deosebit în a practica gaslighting – un tip de manipulare emoțională menit să creeze confuzie și îndoială în mintea celuilalt, determinându-l să se îndoiască de propria memorie, percepție și sănătate mintală. Sub această intoxicare a realității în perioada copilăriei, este foarte posibil ca, până la vârsta adultă, să-ți rămână doar ideea că este ceva grav în neregulă cu tine și să te străduiești din răsputeri să te ascunzi, rușinându-te de cât de defect crezi că ești.
Dacă ai nevoie de ajutor cu oricare dintre problemele de mai sus este recomandat să apelezi la un terapeut calificat corespunzător. Recuperarea după o experiență de traumă complexă, ce include relația cu o mamă narcisistă, necesită suportul unui profesionist.
Pe cont propriu te poți informa citind cărți scrise pe aceste teme de specialiști recunoscuți pentru munca lor în domeniu, printre care recomand:
Fiicele adulte ale mamelor narcisiste, Stephanie M. Kriesberg;
Corpul nu uită niciodată, Bessel Van Der Kolk;
Efectul Gaslight, Robin Stern;
Healing the adult children of narcissists, Shahida Arabi;
Complex PTSD: From Surviving to Thriving, Pete Walker.
Articol publicat pe Pagina de Psihologie pe 8 decembrie 2023
