Indisponibilitatea emoțională: cum pot modela traumele din trecut atracția și dinamica cuplurilor
Un tip specific de parteneriat care se află în centrul atenției terapeuților relaționali este cel al partenerilor indisponibili emoțional. Motivul interesului deosebit este dat de seria de probleme pe care o poate genera această dinamică, inclusiv frustrare, conflict, resentimente și chiar deteriorarea treptată a legăturii dintre parteneri.
Indisponibilitatea emoțională se caracterizează prin dificultăți de integrare și exprimare autentică a emoțiilor profunde în relațiile interpersonale. Oamenii cu această trăsătură pot fi percepuți de ceilalți ca fiind distanți, rezervați și greu de abordat. Ei au tendința de a se retrage în momentele de conflict și de a evita angajamentul emoțional. La baza acestei indisponibilități nu se află neapărat nepăsarea, reaua-voință sau lipsa afecțiunii, ci mai degrabă traumele din trecut, modelele de atașament nesigure dezvoltate în copilărie sau experiențele negative din relațiile anterioare.
Imago: cum influențează copilăria atracția și dinamica relațiilor
O posibilă explicație pentru atracția față de parteneri indisponibili este legată de preferința pentru rutina inconfortabilă. Anumitor persoane le este mai ușor să rămână într-o relație complicată și nesatisfăcătoare decât să facă față singurătății sau să depună efort în găsirea unui partener adecvat. În special persoanele care s-au obișnuit cu un model de relații dificile din trecut sau au crescut într-un mediu în care astfel de modele erau norma se pot simți atrase de familiarul disconfort al unei relații cu o persoană indisponibilă. Confruntarea cu „un rău cunoscut“ poate crea o senzație de control și stabilitate.
Lipsa de încredere în propriile abilități de atragere a unui partener mai potrivit poate contribui, de asemenea, la alegerea de a rămâne într-o relație complicată. Persoanele care au o stimă de sine scăzută sau care au trecut prin experiențe anterioare de respingere pot crede că nu merită sau nu pot găsi ceva mai bun. Această mentalitate auto-depreciativă poate menține indivizii într-un ciclu nesănătos de alegere a partenerilor indisponibili, deoarece consideră că aceasta este opțiunea „realistă“ pentru ei.
Atracția față de partenerii indisponibili din preferința pentru o rutină inconfortabilă reflectă adesea un amestec complex de factori, inclusiv familiaritatea, frica de schimbare și lipsa de încredere în sine. Înțelegerea acestor motive poate servi drept prim pas spre dezvoltarea unor relații mai sănătoase și satisfăcătoare.
Teoria imago, dezvoltată de soții Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, afirmă că noi, oamenii, suntem atrași în mod inconștient de parteneri care reflectă și recreează experiențe din copilărie legate de relația cu părinții. Cu alte cuvinte, caracteristicile și calitățile părinților noștri ne modelează imaginea mentală (imago) a partenerului ideal. Imago-ul astfel format va funcționa ca un filtru de selecție pentru viitorii parteneri, influențându-ne modul în care interacționăm cu ei în relația de cuplu.
Spre exemplu, Oana, care a crescut cu o mamă distantă emoțional, a simțit că nu a primit afecțiunea și susținerea emoțională din partea mamei, care era mai degrabă rece și inaccesibilă. Această experiență i-a format un imago al unui partener distant și inaccesibil, așa cum a fost mama ei. În copilărie, s-a simțit nesigură și nedorită, iar ca adult este atrasă de parteneri care manifestă caracteristici similare de indisponibilitate emoțională. Când intră într-o relație cu un partener rece și ezitant în exprimarea afecțiunii, se simte atrasă, crezând că ar putea rezolva lipsa afecțiunii din copilărie. Dar dinamica relațională devine în scurt timp dificilă, deoarece partenerul nu-i poate oferi susținere emoțională și conexiune profundă. Așa începe jocul apăsării butoanelor: ei îi cresc insecuritatea și frustrarea, asemenea sentimentelor pe care le avea pentru propria mamă, iar partenerul ei poate resimți presiunea de a fi ceea ce are ea nevoie, ducând la retrageri și reveniri periodice sau la apariția conflictelor.
Alex a crescut cu un tată rezervat și foarte distant, care nu a exprimat afecțiune sau sprijin emoțional. Când a avut nevoie de consolare în momentele dificile, tatăl i-a răspuns prin minimalizarea emoțiilor sau ignorarea nevoilor, învățându-l astfel să-și suprime sentimentele. De-a lungul anilor, el și-a întărit credința că acesta este modul potrivit de a se comporta, și-a dezvoltat mecanisme de apărare pentru a face față lipsei de afecțiune paternă, a evitat conflictele și, în cele din urmă, a încetat să-și exprime nevoile sau dorințele emoționale. A devenit el însuși distant emoțional și inabordabil pentru ceilalți, inclusiv în relațiile de cuplu, pentru că a învățat să evite deschiderea și expunerea emoțională.
Într-o relație dintre Oana și Alex este predictibilă apariția dificultăților în exprimarea emoțiilor și a nevoilor emoționale și evitarea conversațiilor despre sentimente. Se pot crea dinamici repetitive în care, în funcție de intensitatea emoțională, unul sau amândoi se apropie emoțional și apoi se retrag. Tensiunile sau conflictele ar putea deveni ciclice, deoarece niciunul dintre parteneri nu reușește să rezolve eficient asemenea probleme, ambii având mai degrabă tendința de a se retrage. Nesiguranța și instabilitatea în continuă creștere le erodează încrederea în relație și le subminează atașamentul emoțional.
Cum să gestionezi o relație cu un partener indisponibil emoțional
Pentru a gestiona cu succes o relație cu o persoană indisponibilă emoțional, ține cont că joci un rol crucial în dinamica relațională și că este esențial să fii conștient de anumite aspecte:
Partenerul poate avea dificultăți în exprimarea emoțiilor și în angajarea emoțională din cauza unor traume sau modele de atașament din trecut, nu din lipsă de interes sau afecțiune față de tine. Încurajează comunicarea deschisă și sinceră într-un mediu sigur.
Partenerul poate avea nevoie de mai mult spațiu personal pentru a-și procesa emoțiile. Empatia și răbdarea sunt esențiale, iar evitarea presiunilor pentru deschiderea emoțională este o condiție necesară. Orice încercare de forțare poate duce la și mai multă retragere.
Partenerul poate ascunde o frică profundă de angajament și de a-și deschide inima, pentru a evita durerea și dezamăgirea care ar putea veni odată cu atașamentul față de o altă persoană. Încearcă să înțelegi care este sursa acestei frici. Cu cât înțelegi mai bine, cu atât vei putea oferi mai multă susținere.
În timp ce oferi sprijin, este important să nu-ți neglijezi propriile limite și nevoi. Asigură-te că relația nu-ți cauzează prea mult stres sau suferință. O relație cu un partener indisponibil emoțional poate deveni o oportunitate de creștere și evoluție când ambele persoane sunt dispuse să învețe și să se dezvolte împreună. În caz contrar, relația ar putea deveni mai degrabă o sursă de frustrare și lipsă de satisfacție, de stres și anxietate, cu impact major asupra stimei de sine.
Cum să parcurgi drumul de la indisponibilitate la conexiune într-o relație de cuplu
O relație în care partenerii au caracteristici de indisponibilitatea emoțională nu este neapărat sortită eșecului. Cu auto-reflecție, conștientizare și efort, în terapie individuală și/sau de cuplu, amândoi ar putea lucra pentru a deveni mai disponibili emoțional și pentru a-și îmbunătăți relația, analizând motivele care stau în spatele indisponibilității emoționale.
Este crucial ca fiecare să învețe să-și recunoască și să-și înțeleagă emoțiile. Dezvoltarea unor strategii sănătoase de gestionare a conflictelor este, de asemenea, importantă pentru a înlocui evitarea sau retragerea și pentru a face trecerea necesară către confruntarea matură și deschisă a neînțelegerilor.
Investiția în dezvoltarea personală, posibilă prin colaborarea cu un terapeut, poate ajuta la depășirea blocajelor emoționale. Țineți cont că schimbarea în tiparele comportamentale și emoționale necesită timp și răbdare, implicând un angajament pe termen lung.
Articol publicat pe Pagina de Psihologie pe 17 ianuarie 2024
